Dăruim bucurie!

Nu-mi este uşor să scriu aceste rânduri deşi rareori trăiesc acest sentiment. În ultima săptămână m-am înecat cu informaţiile din presă cu privire la ce să punem pe masa de Paşte şi cât costă. Preocupări egoiste aş îndrăzni să spun. Mă cunoaşteţi, am mai scris că nu sunt printre cei care aduc profit  comercianţilor în perioadele marilor sărbători.

Foto: Poeta Dana Camelia Dascalu. Ea trăieşte de peste 20 de ani în azilul din Hârlău.

De cele mai multe ori îmi sună telefonul sau primesc mesaje disperate din partea persoanelor cu dizabilităţi abandonate în azile.

Acum câteva zile când a sunat telefonul, la capatul celălalt era o persoană care mi-a spus că doreşte să facă donaţii şi m-a întrebat în ce direcţii să le trimită.

Da, există oameni care vor să dăruiască, dar de cele mai multe ori sunt derutaţi. Iată un mod de a ajuta atunci când fiecare consideră că este potrivit. Solicitările de ajutor din partea celor aflaţi în mari lipsuri vin de cele mai multe ori către organizaţie, astfel că am o bază de date cu cereri stăruitoare care sunt în aşteptare.

Am facut o listă cu persoane din azile şi foarte nevoiaşe, am descris fiecare caz în parte şi am înmânat lista donatorului. Se mai pot numi adopţii la distanţă.

Elena Năstase, şi ea o persoană cu dizabilităţi, a vorbit despre cei mai puţin iubiţi de soartă prietenilor şi sorei sale. La rândul ei, sora Elenei a mai povestit unor prieteni. Toţi au alcătuit binele, darurile către cei internaţi în azile sau nevoiţi să trăiască din ajutor social.

Greu mi-au permis să vă mărturisesc această acţiune, dar tăcerea ar însemna că nu există aceşti oameni trişti şi nevoile lor. Sunt fericită că am contribuit cu o picătură de umanitate la nevoile celor ca mine, imobilizaţi.

Vă mulţumesc tuturor! Abia acum consider că masa mea de Paşte este îmbelşugată!
Daniela Tontsch

Tag-uri:azil, dizabilitate, Paste, persoane cu dizabilitati